vineri, 20 septembrie 2013

Sunt Bolnav cu Muzica

Exact ceea ce reprezinta tatuajul (din nefericire mi s-a pus o intrebare: da ce reprezinta?...stupida intrebare) Muzica e muza mea...

marți, 3 septembrie 2013

O hhp girl citeste :)


„Viața îți dă un număr limitat de șanse și apoi, fără nici un motiv, mai primești una. Oamenii mor, oamenii pleacă, oamenii se întorc. Poate că nu mai contează, dacă oamenii se iubesc”

luni, 2 septembrie 2013

marți, 16 iulie 2013

Graffiti- sa-i dam lumii culoare!!

Eu am avut curiozitatea să umblu un pic în istoria graffiti-ului..îmi place:):)


Cuvântul “graffiti” din limba italiană este pluralul substantivului “graffito”, deşi forma de singular a devenit obscură şi este folosită în istoria artei, cu referire la opere de artă realizate prin zgârierea desenului pe o suprafaţă. Ambii termenii englezeşti provin din italiană, cel mai probabil de la “graffiato”, participiul trecut al verbului “graffiare” (a zgâria); “grafferii” antici îşi scrijeleau opera pe pereţi, înainte de apariţia spraiului cu vopsea. Aceste cuvinte derivă la rândul lor de la grecesculγραφειν (graphein), care înseamnă “a scrie”.
           Nu există încă un echivalent românesc pentru graffiti în accepţiunea modernă a cuvântului, iar termenul englezesc nu este încă adaptat la limba română. Cu atât mai puţin diverşii termeni asociaţi cu acesta nu au o traducere clară. Din punct de vedere istoric, termenul “graffiti” se referea iniţial la inscripţiile, portretele, etc.găsite pe zidurile mormintelor antice sau pe ruine, ca în Catacombele din Roma sau în Pompeii. Sensul cuvântului a evoluat, desemnând acum orice decoraţie (inscripţionată pe orice suprafaţă) care poate fi privită ca vandalism; sau imagini sau scriituri plasate de obicei pe pereţi externi şi trotuare, fără permisiunea proprietarului. Prin urmare, inscripţiile făcute de autorii unui monument nu sunt catalogate ca graffiti.
        Primul exemplu cunoscut de “graffiti modern” există şi astăzi în oraşul antic grecesc Ephesus (în Turcia de azi) şi se pare că face reclamă la prostituţie, după spusele ghizilor turistici din oraş. Constă într-o palmă, o formă vagă de inimă, o urmă de picior şi un număr. Acestea indică subtil câţi paşi trebuie făcuţi ca cineva să găsească o curtezană (mâna reprezentând plată).
        Romanii gravau graffiti în proprii pereţi şi monumente, iar exemple ale lucrărilor lor există de asemena şi în Egipt. Erupţia Vezuviului a păstrat graffiti sgâriat pe pereţii din Pompeii, şi ne oferă o perspectivă directă asupra vieţii de stradă: latină vulgară, insulte, magie, declaraţii de dragoste, mesaje politice. În contrast cu tipicul graffiti-ului modern, alfabete şi citate din literatură (în special primul vers din “Eneida” de Virgil) au fost găsite pe pereţii din Pompei, fie pentru plăcerea scriitorului, fie din dorinţa de a impresiona, deşi anonim, trecătorul prin familiaritatea sa cu literele şi literatura.
         Villa lui Hadrian din Tivoli, Italia, are de asemenea câteva exemple. Unul dintre ele a rezistat în timp, avertizând: “Cave Canem”, care înseamnă “Atenţie la câine”, lângă imaginea câinelui menţionat.
Totuşi, nu numai grecii şi romanii făceau graffiti: situl mayaş din Tikal, Guatemala, conţine de asemenea exemple antice. Graffiti produs de vikingi există în Roma şi la Newgrange, în Irlanda.
        În secolul 20, în special în perioada Celui De-al Doilea Război Mondial, ‘Kilroy was here’ (Kilroy a fost aici) a devenit un graffito celebru, împreună cu Mr.Chad, o faţă doar cu ochii şi un nas, rezemat de perete, spunând “What? No [comoditate rară]…? în timpul raţionalizării. Tehnica de luptă a secolului XX a văzut sosirea multor tehnologii aviatice noi, urmate îndeaproape de “airplane graffiti”, inclusiv “nose art”, făcută faimoasă în timplu Celui De-al Doilea Război Mondial.
        Începând cu urbanizarea la scară mare a multor zone în jumătatea postbelică a secolului 20, găştile vor marca pereţii şi alte bunuri publice cu numele bandei prin tag-uri, pentru a-şi delimita teritoriul. Pe la sfârşitul secolului XX, tag-urile neasociate unei găşti au devenit mai comune. Artiştii graffiti îşi scriau “tag”-ul doar de dragul scrisului, sau ca să-şi consolideze reputaţia şi prestigiul de “writer” (scriitor) sau artist de graffiti. Primele cazuri documentate de însemnări ilegale create cu un sprai cu vopsea au fost create de un artist numit “Cornbread” din Philadelphia. Spraiul a devenit o caracteristică importantă pentru diferitele stiluri care au urmat.
Sursa: http://thuglife.haipa.ro/2008/11/27/istoria-graffiti-ului/