"Privim indiferenti cum ne ingroapa indiferenta"
duminică, 29 septembrie 2013
vineri, 20 septembrie 2013
Sunt Bolnav cu Muzica
Exact ceea ce reprezinta tatuajul (din nefericire mi s-a pus o intrebare: da ce reprezinta?...stupida intrebare) Muzica e muza mea...
.jpg)
miercuri, 11 septembrie 2013
All femcees
.jpg)
De ceva timp colaborez la o pagina referitor la hip hop feminin, merita!! Suntem multe!
https://www.facebook.com/pages/Hip-Hop-la-Feminin/193235257494998
marți, 3 septembrie 2013
O hhp girl citeste :)
„Viața îți dă un număr limitat de șanse și apoi, fără nici un motiv, mai primești una. Oamenii mor, oamenii pleacă, oamenii se întorc. Poate că nu mai contează, dacă oamenii se iubesc”
luni, 2 septembrie 2013
Adda feat What's Up - Cu Drag
Imi place la nebunie piesa asta...sper ca si tie:)
"Cumpara`ti un lego nu te mai juca cu inima! "
"Cumpara`ti un lego nu te mai juca cu inima! "
miercuri, 28 august 2013
marți, 6 august 2013
Vescan feat. Kamelia - Piesa mea preferata
O zi călduroasă cu o melodie de dragoste .
"La cât mă porţi prin mintea ta, mă cam dor picioarele"
"La cât mă porţi prin mintea ta, mă cam dor picioarele"
marți, 30 iulie 2013
marți, 16 iulie 2013
Graffiti- sa-i dam lumii culoare!!
Eu am avut curiozitatea să umblu un pic în istoria graffiti-ului..îmi place:):)
Cuvântul “graffiti” din limba italiană este pluralul substantivului “graffito”, deşi forma de singular a devenit obscură şi este folosită în istoria artei, cu referire la opere de artă realizate prin zgârierea desenului pe o suprafaţă. Ambii termenii englezeşti provin din italiană, cel mai probabil de la “graffiato”, participiul trecut al verbului “graffiare” (a zgâria); “grafferii” antici îşi scrijeleau opera pe pereţi, înainte de apariţia spraiului cu vopsea. Aceste cuvinte derivă la rândul lor de la grecesculγραφειν (graphein), care înseamnă “a scrie”.
Nu există încă un echivalent românesc pentru graffiti în accepţiunea modernă a cuvântului, iar termenul englezesc nu este încă adaptat la limba română. Cu atât mai puţin diverşii termeni asociaţi cu acesta nu au o traducere clară. Din punct de vedere istoric, termenul “graffiti” se referea iniţial la inscripţiile, portretele, etc.găsite pe zidurile mormintelor antice sau pe ruine, ca în Catacombele din Roma sau în Pompeii. Sensul cuvântului a evoluat, desemnând acum orice decoraţie (inscripţionată pe orice suprafaţă) care poate fi privită ca vandalism; sau imagini sau scriituri plasate de obicei pe pereţi externi şi trotuare, fără permisiunea proprietarului. Prin urmare, inscripţiile făcute de autorii unui monument nu sunt catalogate ca graffiti.
Primul exemplu cunoscut de “graffiti modern” există şi astăzi în oraşul antic grecesc Ephesus (în Turcia de azi) şi se pare că face reclamă la prostituţie, după spusele ghizilor turistici din oraş. Constă într-o palmă, o formă vagă de inimă, o urmă de picior şi un număr. Acestea indică subtil câţi paşi trebuie făcuţi ca cineva să găsească o curtezană (mâna reprezentând plată).
Romanii gravau graffiti în proprii pereţi şi monumente, iar exemple ale lucrărilor lor există de asemena şi în Egipt. Erupţia Vezuviului a păstrat graffiti sgâriat pe pereţii din Pompeii, şi ne oferă o perspectivă directă asupra vieţii de stradă: latină vulgară, insulte, magie, declaraţii de dragoste, mesaje politice. În contrast cu tipicul graffiti-ului modern, alfabete şi citate din literatură (în special primul vers din “Eneida” de Virgil) au fost găsite pe pereţii din Pompei, fie pentru plăcerea scriitorului, fie din dorinţa de a impresiona, deşi anonim, trecătorul prin familiaritatea sa cu literele şi literatura.
Villa lui Hadrian din Tivoli, Italia, are de asemenea câteva exemple. Unul dintre ele a rezistat în timp, avertizând: “Cave Canem”, care înseamnă “Atenţie la câine”, lângă imaginea câinelui menţionat.
Totuşi, nu numai grecii şi romanii făceau graffiti: situl mayaş din Tikal, Guatemala, conţine de asemenea exemple antice. Graffiti produs de vikingi există în Roma şi la Newgrange, în Irlanda.
În secolul 20, în special în perioada Celui De-al Doilea Război Mondial, ‘Kilroy was here’ (Kilroy a fost aici) a devenit un graffito celebru, împreună cu Mr.Chad, o faţă doar cu ochii şi un nas, rezemat de perete, spunând “What? No [comoditate rară]…? în timpul raţionalizării. Tehnica de luptă a secolului XX a văzut sosirea multor tehnologii aviatice noi, urmate îndeaproape de “airplane graffiti”, inclusiv “nose art”, făcută faimoasă în timplu Celui De-al Doilea Război Mondial.
Începând cu urbanizarea la scară mare a multor zone în jumătatea postbelică a secolului 20, găştile vor marca pereţii şi alte bunuri publice cu numele bandei prin tag-uri, pentru a-şi delimita teritoriul. Pe la sfârşitul secolului XX, tag-urile neasociate unei găşti au devenit mai comune. Artiştii graffiti îşi scriau “tag”-ul doar de dragul scrisului, sau ca să-şi consolideze reputaţia şi prestigiul de “writer” (scriitor) sau artist de graffiti. Primele cazuri documentate de însemnări ilegale create cu un sprai cu vopsea au fost create de un artist numit “Cornbread” din Philadelphia. Spraiul a devenit o caracteristică importantă pentru diferitele stiluri care au urmat.
Sursa: http://thuglife.haipa.ro/2008/11/27/istoria-graffiti-ului/
Cuvântul “graffiti” din limba italiană este pluralul substantivului “graffito”, deşi forma de singular a devenit obscură şi este folosită în istoria artei, cu referire la opere de artă realizate prin zgârierea desenului pe o suprafaţă. Ambii termenii englezeşti provin din italiană, cel mai probabil de la “graffiato”, participiul trecut al verbului “graffiare” (a zgâria); “grafferii” antici îşi scrijeleau opera pe pereţi, înainte de apariţia spraiului cu vopsea. Aceste cuvinte derivă la rândul lor de la grecesculγραφειν (graphein), care înseamnă “a scrie”.
Nu există încă un echivalent românesc pentru graffiti în accepţiunea modernă a cuvântului, iar termenul englezesc nu este încă adaptat la limba română. Cu atât mai puţin diverşii termeni asociaţi cu acesta nu au o traducere clară. Din punct de vedere istoric, termenul “graffiti” se referea iniţial la inscripţiile, portretele, etc.găsite pe zidurile mormintelor antice sau pe ruine, ca în Catacombele din Roma sau în Pompeii. Sensul cuvântului a evoluat, desemnând acum orice decoraţie (inscripţionată pe orice suprafaţă) care poate fi privită ca vandalism; sau imagini sau scriituri plasate de obicei pe pereţi externi şi trotuare, fără permisiunea proprietarului. Prin urmare, inscripţiile făcute de autorii unui monument nu sunt catalogate ca graffiti.
Primul exemplu cunoscut de “graffiti modern” există şi astăzi în oraşul antic grecesc Ephesus (în Turcia de azi) şi se pare că face reclamă la prostituţie, după spusele ghizilor turistici din oraş. Constă într-o palmă, o formă vagă de inimă, o urmă de picior şi un număr. Acestea indică subtil câţi paşi trebuie făcuţi ca cineva să găsească o curtezană (mâna reprezentând plată).
Romanii gravau graffiti în proprii pereţi şi monumente, iar exemple ale lucrărilor lor există de asemena şi în Egipt. Erupţia Vezuviului a păstrat graffiti sgâriat pe pereţii din Pompeii, şi ne oferă o perspectivă directă asupra vieţii de stradă: latină vulgară, insulte, magie, declaraţii de dragoste, mesaje politice. În contrast cu tipicul graffiti-ului modern, alfabete şi citate din literatură (în special primul vers din “Eneida” de Virgil) au fost găsite pe pereţii din Pompei, fie pentru plăcerea scriitorului, fie din dorinţa de a impresiona, deşi anonim, trecătorul prin familiaritatea sa cu literele şi literatura.
Villa lui Hadrian din Tivoli, Italia, are de asemenea câteva exemple. Unul dintre ele a rezistat în timp, avertizând: “Cave Canem”, care înseamnă “Atenţie la câine”, lângă imaginea câinelui menţionat.
Totuşi, nu numai grecii şi romanii făceau graffiti: situl mayaş din Tikal, Guatemala, conţine de asemenea exemple antice. Graffiti produs de vikingi există în Roma şi la Newgrange, în Irlanda.
În secolul 20, în special în perioada Celui De-al Doilea Război Mondial, ‘Kilroy was here’ (Kilroy a fost aici) a devenit un graffito celebru, împreună cu Mr.Chad, o faţă doar cu ochii şi un nas, rezemat de perete, spunând “What? No [comoditate rară]…? în timpul raţionalizării. Tehnica de luptă a secolului XX a văzut sosirea multor tehnologii aviatice noi, urmate îndeaproape de “airplane graffiti”, inclusiv “nose art”, făcută faimoasă în timplu Celui De-al Doilea Război Mondial.
Începând cu urbanizarea la scară mare a multor zone în jumătatea postbelică a secolului 20, găştile vor marca pereţii şi alte bunuri publice cu numele bandei prin tag-uri, pentru a-şi delimita teritoriul. Pe la sfârşitul secolului XX, tag-urile neasociate unei găşti au devenit mai comune. Artiştii graffiti îşi scriau “tag”-ul doar de dragul scrisului, sau ca să-şi consolideze reputaţia şi prestigiul de “writer” (scriitor) sau artist de graffiti. Primele cazuri documentate de însemnări ilegale create cu un sprai cu vopsea au fost create de un artist numit “Cornbread” din Philadelphia. Spraiul a devenit o caracteristică importantă pentru diferitele stiluri care au urmat.
Sursa: http://thuglife.haipa.ro/2008/11/27/istoria-graffiti-ului/
joi, 23 mai 2013
marți, 30 aprilie 2013
duminică, 14 aprilie 2013
joi, 28 martie 2013
joi, 14 martie 2013
joi, 21 februarie 2013
Speak feat. Brighi & Cabron - Prada de razboi
"Nu...nu ma baga in filmu vostru chiar nu ma intereseaza viata ta cu fostu.."
joi, 14 februarie 2013
marți, 29 ianuarie 2013
joi, 3 ianuarie 2013
Originile hip-hop-ului romanesc
Ca să începem 2013 în formă şi pentru că blogul trebuia să inceapă cu asta, chiar dacă cunoşti sau nu trebuie sa umblăm prin istoria Hip-hopului. Am cules din mai multe site-ri precum http://voodoo.haipa.ro http://celcareasculta.wordpress.com http://www.electroblogro.com
Hip-hop-ul în România .La scurt timp după terminarea evenimentelor din anul 1989, evenimente ce au zguduit din temelii o naţiune întreagă, România a rupt lanţurile Estului, îndreptându-şi privirile spre Occident. La doar doi- trei ani după Revoluţie, atât sistemul politic, social cât şi toate ramurile economiei româneşti priveau modelul apusean deşi erau adânc înrădăcinate în cel socialist. Astfel, începând cu anul 1990, datorită instaurării democraţiei, deci a libertăţii şi a dreptului de a alege, hip-hop-ul a primit undă verde pe teritoriul ţării noastre. Pentru prima oară în istoria ei, România simţea influenţele hip-hop-ului
Hip-hop-ul în România .La scurt timp după terminarea evenimentelor din anul 1989, evenimente ce au zguduit din temelii o naţiune întreagă, România a rupt lanţurile Estului, îndreptându-şi privirile spre Occident. La doar doi- trei ani după Revoluţie, atât sistemul politic, social cât şi toate ramurile economiei româneşti priveau modelul apusean deşi erau adânc înrădăcinate în cel socialist. Astfel, începând cu anul 1990, datorită instaurării democraţiei, deci a libertăţii şi a dreptului de a alege, hip-hop-ul a primit undă verde pe teritoriul ţării noastre. Pentru prima oară în istoria ei, România simţea influenţele hip-hop-ului
Între anii ’91-’94 grupuri de tineri au început primele proiecte hip-hop din România, astfel formându-se primele trupe autohtone de hip-hop. Printre aceste trupe se numără: Vorbire Directă, Cimitiru’ Bellu, R.A.C.L.A., Paraziții, M&G, Demonii, Black Underground (actuala B.U.G. Mafia), Getto Daci, Il-egal, Morometzii, Delikt, Gangsta Clique, Getto Birds, Da Hood Justice, Pirats Klan, Marijuana, Brotha in Black, Asasinii Noii Ere, K.G.B., Renegații. Pe parcursul anilor ’90 multe dintre aceste trupe s-au destrămat, s-au unit sau si-au schimbat numele. Ca exemplu poate fi uniunea dintre Il-egal și Ghetto Birds, unde Puya de la Ghetto Birds și Sișu de la Il-egal au format trupa La Familia. Un alt exemplu ar fi cel al trupei Demonii, din care făcea parte Uzzi, pe atunci sub porecla Drama. Trupa a dispărut definitiv după ce Uzzi a trecut sub tutela Black Underground, ce a devenit mai târziu B.U.G. Mafia. Trupele începeau deci, să apară. A fost momentul în care, încă, toate erau la acelaşi nivel şi toate se luptau să se ridice, ajutându-se între ele. S-a ajuns în punctul în care nici în România hip-hop-ul nu mai putea fi oprit, transformându-se încet dar sigur într-un fenomen cu o acoperire naţională, chiar dacă trupele bucureştene dominau.
„Rapsodia efectului defectului” este numele primului album de hip-hop din România, album aparţinând trupei R.A.C.L.A., lansat în anul 1995. Au urmat, în acelaşi an, Paraziţii cu al ei „Poezii pentru pereţi” şi B.U.G. Mafia cu albumul de debut, intitulat „Mafia”. Ei au adus primele piese de rap lucrate ca şi concept pentru albume, reuşind să pună bazele hip-hop-ului românesc. Au fost cei care au turnat şi fixat temelia. Însă nu ar corect să afirm că singurii “vinovaţi” de tot ceea ce s-a întâmplat atunci au fost doar membrii trupelor mai sus amintite.
Un alt personaj care a jucat un rol esenţial în lansarea hip-hop-ului în România a fost şi este Dj. Sleek, care poate fi considerat un adevărat pilon al întregii mişcări. În anul 1991 a realizat prima emisiune radiofonică de gen din ţară, la Radio Nova, intitulată Hip-Hop Radio Show. Realizator, mai târziu, al emisiunii Deep Beats de la Pro FM, Sleek se numără şi el printre fericiţii care au organizat primele concerte de rap din ţară.
Între anii 1994-1996 au apărut o serie de trupe de rap care au făcut posibilă extinderea fenomenului hip-hop. Această extindere însă, a adus de la sine şi unele aspecte negative. Unul dintre ele poartă semnătura Consiliului Naţional privind Audio- Vizualul, care a sugerat posturilor de radio existente să înceteze promovarea subculturii transmise prin muzica hip-hop.Lovitura nu a fost una puternică şi asta se datorează faptului că formaţiile de gen ale momentului nu au fost promovate neapărat de posturile de radio legale ci de radiourile pirat.
În ’95 au apărut două grupări, prima fiind R.A.N.-S. (RĂCNETUL AGONIEI NAȚIONALE – SINDICAT) care îi avea în componență pe: R.A.C.L.A., Paraziții(până in 1997), Delikt, Da Hood Justice, Klansmen și Getto Daci, reprezentând East Coast și abordând un stil mai direct, social. A doua grupare este Cartelul, având în componență pe: B.U.G. Mafia, La Familia, Marijuana, Gangsta Clique, Brotha in Black, M&G și Demonii, reprezentând West Coast și abordând un stil ce descrie viața de cartier, viața făcând bani, având un accent comercial. Între cele două grupări au fost mici conflicte între anumite trupe.Viaţa lor a fost una scurtă, deoarece trupele membre au preferat să acţioneze, mai mult sau mai puţin, independent.
Începutul anilor 2000 reprezintă un nou început pentru hip-hop-ul românesc. Apar nume noi care se afirmă în underground-ul autohton şi apar noi albume ale trupelor deja cunoscute.
Paraziţii scot “Iartă-mă”-2000, “Categoria Grea”-2001, “Shoot Yourself”-2001, “În focuri”-2002, “Bad Joke”-2002, “Irefutabil”-2002, “Jos Cenzura”-2004, “Primii 10 Ani”-2004 şi primele albumele solo: “Sindromul Tourette”-Cheloo-2003, “Condoleanţe”-Ombladon-2004. Paraziţii în această perioadă promovează anumite nume în Hip-Hop, precum Anonim (Guess Who, Zekko) care neoficial s-a destrămat, Guess Who urmând calea solo, Spike a scos albumul de debut sub 20CM; Nimeni Altu’ care a devenit în prezent unul din cei mai respectaţi rapperi din ţară; Griffo a avut colaborari cu Paraziţii, Anonim şi alte nume, el este fondatorul primei reviste hip-hop din ţară: “Blackout” având totuşi puţine numere datorită bugetului 0, fiind gratis online.Raku a scos primul său album solo, “În Mediu Vitreg” alături de Facem Records în 2001. CTC-ul alături de restul Facem Records a ieşit la lumină cu “Secretul din Atom” în 2002. Bitză a scos “Sevraj” în 2004. Veritasaga au scos albumul de debut ”Punct. Şi de la Capăt” în 2003. Alte nume precum B.U.G. Mafia, La Familia au scos albume.
Ce a mai ieşit după 2005 nu cred că mai are nevoie de introducere, hip-hop-ul devenind mai mediatizat ca niciodată.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)